Imi amintesc...

19 Mai 2010… imi amintesc perfect ziua asta… imi amintesc toate detaliile: de la hainele pe care le-am purtat eu si sotul meu pana la culoarea pe care o aveau halatele asistentelor din spital… Imi amintesc teama pe care am citit-o in ochii sotului meu atunci cand m-au luat in sala de operatie,imi amintesec mesajul pe care mi l-a trimis in timp ce eram pregatita pt operatie (iubi mult,mult… tu esti totul pt mine…’), imi amintesc ca as fi dat orice sa fie acolo cu mine si sa ma tina de mana,dar stiam ca ar fi lesinat de frica si emotii… imi amintesc cu cata bucurie au primit nasii nostrii vestea ca vom fi parinti, imi amintesc emotiile pe care le-au avut cei apropiati noua si cum ne povesteau ca toata dimineata au asteptat minunata veste cu telefonul in mana,imi amintesc toate mesajele cu felicitari pe care le-am primit, imi amintesc vocea tremuranda a tatalui meu si rugaciunile facute de mama si bunica mea ca totul sa fie bine,imi amintesc fericirea din vocea socrilor mei,imi amintesc ca mi-as fi dorit sa se bucure si bunicul meu pt noi ,dar nu o mai putea face decat din ceruri… Dar,cel mai bine imi amintesc cum la 9.40 mi-a fost pusa pt prima data fetita pe piept… avea fata asa curatea ,luminoasa si m-a privit cu ochisorii ei mari si blanzi… ERA COPILUL NOSTRU, copilul mult asteptat si dorit… am simtit ca Dumnezeu ma iubeste si ca nu-mi putea face un cadou mai frumos (Diana s-a nascut la putin timp dupa ziua mea). Imi amintesc ca dupa operatie am fost mutata la terapie intesiva si imediat a venit sotul meu la mine, am plans mult,dar erau lacrimi de fercire,ne-au adus si fetita si eram in al 9 cer… imi amintesc primul costumas purtat de fetita, imi amintesc cum am tipat la asistenta pt ca intarziase cu biberonul copilului meu (nimeni nu-mi face copilul sa planga). Imi amintesc ca in cele trei zile de stat in spital tot ce imi doream era sa ajung acasa,sa-mi vad casa luminata de copilul meu,si, odata ajunsa acasa imi amintesc trandafirii primiti de la sotul meu,imi amintesc mesajele de bun venit, imi amintesc cand am pus-o pe Diana pt prima data in patutul ei,imi parea imens in comparatie cu ea… De atunci imi amintesc fiecare zi petrecuta cu Diana… Am multe realizari pana la varsta asta,insa nimic nu se compara cu bucuria de a fi mama! NIMIC! Diana este ratiunea noastra de a fi,este cel mai iubit copil din lume si azi implineste 1 anisor!

LA MULTI ANI PRINTESA NOASTRA!

PS: sus este prima poza a Dianei...